Daca va fi cineva care va mai scrie in acest CV nu voi fi eu. Ar insemna sa ’stric’ fotografia unui sentiment si nu as dori nici sa va dau iluzii si nici sa va tai elanul. Iubirea fiecare o traieste si o simte in felul sau.
Grija mare insa atunci cand va indragostiti sa nu lasati timpul sa rupa lantul iubirii. Inlantuiti-va real si papabil, nu cereti dovezi de iubire si nu o cautati acolo unde ea nu exista. Nu fortati bariere invizibile si nici nu dati sperante desarte dedragul ‘jocului’. Oamenii au sentimente,amor propriu, orgoliu si fiecare se reactioneaza diferit in momentul in care le este ’strapuns’ sau ‘distrus’ scutul propriilor valori sau al sentimentelor.
Daca puteti, nu incetati sa credeti ca s-ar putea sa existe si Iubiri adevarate, care nu se tem sa mearga pana la capat si care au suport solid in ambii parteneri.Pentru ca la urma urmei Iubirea e un parteneriat bazat pe sinceritate,incredere, dorinta reciproca,speranta, sustiner, continuitate, curaj si…multa inconstienta. Numai asa,cred eu (nu am pretentia ca ma pricep la Iubire, dovada sunt chiar eu,in starea mea proprie), sunt sanse ca sentimentele muguri sa devina flori.
In Love never to say I’m sorry…iti amintesti?Si tocmai tu spuneai asta…
Marin Preda incheia romanul “Cel mai iubit dintre pamanteni” cu celebra “Daca dragoste nu e,nimic nu e”
Eu spun doar atat : Nu ucideti Dragostea pentru ca e ca o sinucidere.Nu fiti lasi in Iubire.Nu lasati sa va scape Iubirea atunci cand ati prins-o, faceti totul ca sa o aveti si sa o pastrati,nu va va parea rau niciodata ca ati incercat, cel putin, sa aveti ceea ce foarte putinor oameni le este dat sa traiasca in viata. Iar daca ai trecut prin viata pe langa iubire sau nu ai iubit, inseamna ca nu ai trait si ai mimat viata, cadavru viu intr-o lume de schelete…
Inca mai am rabdare.Nu trec peste limite,poate ca imi doresc prea mult,atat de mult imi doresc sa fiu cu tine.Dar si tu trebuie sa ai incredere si sa trecem peste…sa incercam si sa facem pasii atat de firesti si de necesari.Atat de amanati.
Am Speranta pentru ca stiu ca ma iubesti.Stiu ca sufletul tau sufera si isi doreste.Si stiu ca lacrimile tale nu le pot alina decat cu sarutari.Inzecite.Nu, inmiite.Pentru ca avem de recuperat nu doar timpul ci si destinul nostru impreuna.
Te iubesc atat de mult si pentru asta sunt gata sa fac tot ceea ce trebuie.
Iarta Iubire daca,poate,am ranit.Nu vreau sa suferi.Vreau sa fii numai zambet in soare.
Te iubesc si dorinta mea vreau sa creasca odata cu tine.In sufletul tau de Floare de Mac.
Ce am aflat azi este ceva ce stiam si poate stiu si altii :
Un citat
“Fiecare dintre noi e dragostea vietii cuiva!”,
daca ar fi sa ma iau dupa sursa,pare-se ca este dintr-un roman “Confesiunile lui Max Tavoli” de Andrew Sears.
si
Un gand
Atunci cand suna ceasul biologic asculta-l.
Si am mai aflat inca un lucru :
Niciodata nu este prea tarziu sa nu te hranesti cu himere pentru ca nu tin de foame si nu e niciodata prea tarziu sa inveti din greseli ca sa nu le mai repeti.
Semn de vara timpurie ?Semn bun?Semn rau? (Iar caut semne acolo unde nu ar fi rost de asa ceva)
Azi am vazut prima floare de mac de anul acesta…de fapt cateva flori de mac firave,delicate…prin cimitir, pe langa morminte, rasarite parca din sufletele celor trecuti in eternitate. Fiecare aparitie a unei pete sangerii si delicate ma atinge in cele mai dureroase colturi ale sufletului. Pentru ca…pentru ca tu stii de ce. O floare mai gasesti, dar pe tine…In curand vor invada campul mii si mii de pete sangerii si atunci,oriunde voi intoarce capul vei fi tu, desigur nu voi avea ce sa mai reprosez Providentei ca nu te pot vedea si ca nu te pot atinge.Doar Ea, Providenta, a facut tot ce tine de Ea. Se spune ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga si-n traista.
Uneori sufletul are nevoie sa zboare, sa-l lasi sa razbata dincolo de distante si timp, sa-ti lasi sufletul liber si sa vada lumea, sa-si traiasca viata, sa-si cunoasca sufletul pereche, intr-o atingere de aripi,dincolo de tot ce inseamna cotidian si terestru…
Singuratate cu tine. Este ceea ce nu-mi doresc.Iubirea in singuratate si ascunsa pe la colturi sau dupa perdele virtuale este inca un lucru pe care nu-l doresc nici macar dusmanilor.
Ma intreb ce ma mai tine si ce ma face sa lupt pentru tine fara sa stiu ce?cum?unde?de ce?cand?daca? etc…etc…etc…intrebari pe care mi le pun si care atrag alte si alte intrebari fara raspunsuri. Si totul macina. Chiar si din iubirea de tine.
Ca de n-ar fi nu s-ar povesti si nu te-as iubi.
Si daca nu te-as iubi nu as scrie, desi scriu cu multa greutate si cu sentimente impartite si sfasiate in suflet.
Si totusi scriu. Unora li se pare ca ar fi frumos ce scriu. Tu spuneai odata ,ce vremuri!, ca te tulbura ce scriu eu. Probabil ca puterea obisnuintei si banalul vorbelor mele a alungat tulburarea si visarea, nelinistea ta si dorinta. Daca ma insel spune-mi, arata-mi…La fiecare cuvant inmoi un penel invizibil in inima, in suflet si incerc sa te pictez pe tine, cu ochii mintii, cu puterea gandului, sa inerc sa te conving si sa-ti inving temerile si gandurile incetosate…pentru ca te iubesc si pentru ca tot ce scriu este din iubire.
Pentru ca fiecare cuvant, fiecare insemnare, fiecare gand asternut este cu iubire si cu dorinta de a fi cu tine, este cum ….si nu trebuie sa rosesti pentru ca este ceva pur si sincer…este ca si cum am face dragoste printre cuvinte si printre flori…pentru ca doare si pentru ca te doresc si pentru ca tot ce spun are un singur si simplu inteles pe care mi-as dori sa-l intelegi si sa-l crezi
